Coronavirusul a ocupat scena. Impactul psihologic explicat de dirijorul Tiberiu Soare
Spectacolele de teatru, operă sau concertele s-au mutat online în această perioadă de distanțare socială. Am vizitat muzee din întreaga lume în tururi virtuale, am dansat pe tik tok. Există avantaje, poate avem nevoie de povești mai mult ca oricând, dar și dezvantaje, întrucât emoția transmisă online este cu mult diluată, iar impactul psihologic, emoțional, relațional, spiritual va lăsa, cu siguranță, urme deloc de neglijat.
L-am invitat pe dirijorul Operei Naționale București, Tiberiu Soare, să răspundă la câteva întrebări legate de toate aceste aspecte:
Care sunt costurile ascunse ale acestor schimbări?
În primul rând sper să nu fie vorba de schimbări, ci doar de o scurtă deviere de la parcursul firesc al vieții artistice. Condițiile speciale au impus o adaptare la mediul online a manifestărilor culturale, dar acest mod de comunicare cu publicul reprezintă doar un paleativ. Experiența autentică nu poate avea loc decât în sala de spectacole, și nu cred că până acum am găsit cu adevărat un substitut pentru aceasta. Costurile de moment ar fi inducerea unei false impresii asupra consumatorilor de evenimente culturale că „se poate și așa”. Nu, nu se poate. O îndepărtare a artiștilor interpreți de public ar echivala cu dispariția artei în sine.
Vor fi relațiile interumane transformate complet odată cu această criză care ne aduce față în față cu toate vulnerabilitățile unui sistem nepregătit și, totodată, cu cele mai adânci frici?
Orice criză, de orice natură, fie că este ea financiară, sanitară sau politică, scoate în evidență vulnerabilitățile sistemului de până atunci. Actuala criză cauzată de SARS-COV-2, în pofida impactului major pe care l-a avut asupra vieților noastre, nu a atins pragul critic dincolo de care să putem vorbi de o schimbare fundamentală la nivelul relațiilor interumane. Vom rămâne poate cu unele deprinderi comportamentale (cum ar fi schimbarea modurilor de salut, felul în care stăm la coadă în magazine), dar nu mă aștept la modificări structurale în tiparele interacțiunilor omenești.
Când ai încetat să te întrebi la un nivel fundamental ce faci tu acolo, pe scenă, cum o faci și mai ales de ce o faci, vei înceta să mai exiști ca artist.
Arta ne poate da speranță, ne poate arăta diferite perspective prin care viața poate fi trăită și înțeleasă, iar în această perioadă de distanțare socială, cultura ne poate menține împreună, dând un sens comun poveștii în care ne aflăm. Ce ar trebui să învățăm din tot ce trăim acum și cu ce rămânem după această perioadă?
Eu fac o distincție între a învăța și a înțelege. Nu știu ce ar trebui să învățăm, dar putem încerca să înțelegem foarte multe lucruri despre noi și lumea care ne înconjoară pe parcursul întregii noastre existențe, fără a avea nevoie de imboldul unei crize pasagere. Din acest punct de vedere putem spune că artistul, alături de omul de știință și de filosof, trăiește într-o continuă criză plasată sub orizontul unor întrebări cu adevărat importante. Când ai încetat să te întrebi la un nivel fundamental ce faci tu acolo, pe scenă, cum o faci și mai ales de ce o faci, vei înceta să mai exiști ca artist.
Ce înseamnă revenirea la „normalitate” și ce va presupune, de fapt, normalitatea în contextul actual?
Răspunsul poate varia în funcție de înțelesul pe care îl dăm termenului de „normalitate”. Mutând perspectiva într-un punct extrem de discuție, putem să ne întrebăm dacă nu cumva normalitatea nu reprezintă altceva decât suprafețele de intersecție din nebunia fiecăruia dintre membrii unei societăți. Istoria a consemnat destul de multe episoade de nebunie colectivă, în timpul cărora erau acceptate ca fiind normale tot felul de monstruozități. Ceea ce este acceptat social devine deseori normă în virtutea unui conformism isteric, fără ca oamenii să-și pună prea multe întrebări despre lucrurile care li se impun. Revenirea la normalitate pentru mine ar fi reprezentată de reluarea spectacolelor și concertelor cu public, fără restricții. Nu știu cât de repede va avea loc această revenire, dar o aștept oferindu-mi între timp o binevenită perioadă de studiu, reflecție și lecturi.
Recent Comments