Mâncarea, refugiul emoțiilor care dor

Mâncăm când suntem plictisiți, mâncăm când suntem stresați, mâncăm ca să ne recompensăm, adică, de fapt, mâncăm ca răspuns la un stimul emoțional. Despre cum ne „anesteziem” emoțiile cu mâncare și de ce alegem să umplem goluri emoționale cu alimente nocive am discutat cu psihoterapeutul dr. Andreea Chirilă, certificat profesional de Centrul pentru Studii în Nutriție.

Care este legătura dintre comportamentul alimentar și latura emoțională? Care sunt emoțiile pe care noi încercăm, prin intermediul mâncatului emoțional, să le “anesteziem”, să le evităm?

Mâncatul emoțional poate fi declanșat atunci când simțim atât emoții pozitive, cât și negative. Bineînțeles, diferența dintre cele două situații constă în impactul lor asupra noastră, dar și în consecințele generate pe termen scurt sau pe o perioadă mai lungă – respectiv faptul că, atunci când este declanșat de emoții precum bucurie, entuziasm, nu riscăm să dezvoltăm o tulburare de alimentație, comparativ cu momentele când mâncatul emoțional este declanșat de emoții negative, cum ar fi tristețe, furie, anxietate. Asta pentru că, atunci când simțim emoții pozitive, ne bucurăm și de plăcerea de a mânca și experimentăm o creștere a motivației de a prețui acea experiență. Pe de altă parte, atunci când resimțim emoții negative pe care nu știm cum să le înțelegem și/sau să le reglăm există o foarte mare tendință de a dori să ieșim din acea stare cu orice preț. Asta pentru că emoțiile negative sunt asociate unui disconfort și la nivel de senzații, dar și de trăiri. De aceea, în lipsa unui contact cu noi înșine și în prezența dificultăților de reglare emoțională, e normal să ne dorim să le „anesteziem”.

Foamea emoțională „cere” un anumit fel de mâncare, cea de tip rafinat sau fast-food, și nu atinge un prag de sațietate. Ceea ce înseamnă că mâncatul emoțional poate deveni, foarte rapid, unul de tip compulsiv.

Cum deosebim foamea reală de cea emoțională?

Aici e important să ne reamintim motivele pentru care mâncăm – respectiv foamea fiziologică și cea emoțională, pe care le-ai amintit, dar mai există și faptul că urmărim să ne recompensăm sau că există o serie de alimente disponibile, în proximitate, sau că, pur și simplu, ne place un aliment. Pe de altă parte, foamea emoțională și cea fiziologică pot fi deosebite ușor una de cealaltă. Foamea emoțională „cere” un anumit fel de mâncare – cea de tip rafinat sau fast-food și nu permite atingerea unui prag de sațietate. Ceea ce înseamnă că mâncatul emoțional poate deveni, foarte rapid, unul de tip compulsiv. Tocmai din cauza alimentelor rafinate ingerate, care au în creier un parcurs diferit față de alimentele integrale. Pe de altă parte, mâncatul emoțional este urmat de emoții de tipul vinovăției, regretului sau rușinii și devine, astfel, un „refugiu” pentru emoțiile negative.

Când s-a impus starea de urgență, în România, am asistat la episoade de cumpărături compulsive și, dacă ne aducem bine aminte, cele mai cumpărate produse au fost făina, zahărul, orezul, pe lângă drojdie, ulei ș.a. Cum interpretezi acest comportament din punct de vedere psihologic?

Cumpărăturile compulsive de alimente sunt declanșate de o anxietate cu privire la schimbările care au avut loc pentru fiecare dintre noi, dar și de o frică legată de supraviețuire. În același timp, cumpărăturile compulsive declanșează în creierul nostru aceeași dopamină. Aș tinde să fac asocierea cu lipsa de alimente de care România a avut parte în perioada comunistă. Într-un fel sau altul, este posibil ca mulți dintre români să fi făcut asocierea implicită a restricțiilor din timpul stării de urgență cu acea perioadă în care alimentele erau greu de procurat. De aici și o frică inconștientă că am putea rămâne fără hrană. Pe de altă parte, aceste alimente – făina, zahărul, orezul, uleiul rafinat – fac parte din categoria celor care generează în creier dopamină, declanșând o stare temporară de plăcere. De aceea, cred că românii au fost mai degrabă tentați să procure alimente rafinate, decât pe cele hrănitoare, integrale, care sunt atât de utile în întărirea imunității.

Chiar dacă ne justificăm preferința pentru anumite alimente ca fiind „mici obiceiuri nesănătoase”, ei bine, alimentele care abundă în făinoase, zahăr sau grăsimi declanșează în creierul nostru un răspuns similar oricărei adicții.

Fiind nevoiți să stăm mai mult în casă în această perioadă am fost tentați să mâncăm mai des, mai mult și, poate, mai nesănătos decât în mod obișnuit. De altfel, pe rețelele de socializare au apărut tot felul de glume, poze, meme-uri legate de acest aspect. Care sunt mecanismele care declanșează necesitatea de a consuma multe făinoase sau grăsimi și ce se întâmplă în creierul nostru când se activează astfel de pofte?

Atunci când vrem să mâncăm și nu avem o disciplină sau un auto-control exersate căutăm o formă de a ne hrăni, atât fizic, dar mai ales emoțional sau psihic. De aceea, tentația de a alege hrana rafinată sau de tip fast-food este mult mai mare. Însă, atunci când consumăm alimente dense caloric, rafinate, care au un gust mult mai intens decât cele integrale, este supra-stimulat centrul de recompensare din creier, având loc o serie de reacții în lanț și destabilizând mecanismele cu privire la reglarea apetitului. Chiar dacă noi ne justificăm preferința pentru anumite alimente ca fiind „mici obiceiuri nesănătoase”, ei bine, alimentele care abundă în făinoase, zahăr sau grăsimi declanșează în creierul nostru un răspuns similar oricărei adicții. Sigur că aspectele legate de apariția poftelor alimentare sunt unele profunde, având în vedere că, adesea, ele stau în calea scăderii în greutate sau chiar și a intenției de a mânca mai sănătos. De aceea, cei ce vor fi interesați să-și clarifice mai bine puterea „poftelor” asupra noastră sunt invitați să ia parte la workshop-ul online pe tema mâncatului emoțional, care a fost reprogramat pentru data de 30 mai.

Mâncatul emoțional vine la pachet cu multă rușine și vinovăție, iar, în consecință, există posibilitatea să ne refugiem și mai adânc în mâncare din dorința de a „anestezia” emoțiile copleșitoare. Care ar fi primii pași pentru a putea ieși din acest cerc vicios?

Există, cu siguranță, pentru cei care cad în capcana mâncatului emoțional sau compulsiv, atât un istoric familial, cât și unul personal care să-i fi determinat să recurgă la el. Este importantă intenția de a ieși din acest cerc vicios, pentru că răspunsul automat este acela de a recurge la alimentele rafinate, declanșatoare de dopamină, în anumite contexte emoționale. Un prim pas foarte important ar fi acela legat de procurarea alimentelor. Recomandarea este aceea de a nu face cumpărăturile (chiar și online) într-o stare de foame, fie ea fiziologică sau emoțională. De aceea, un al doilea element important este acela legat de disponibilitatea alimentelor. Pentru că, într-un anumit context emoțional, tendința de a consuma acele alimente de tip fast-food, pe care ne propunem să le evităm, devine cu atât mai puternică. Și desigur că cele mai importante sunt aspectele legate de reglarea emoțională – pentru că, practic, aici este elemental declanșator al mâncatului de acest tip.

FOTO: Mediamodifier/Pixabay.com

S-a tot vorbit în spațiul virtual, și nu numai, despre mâncatul mindfulness. Ce presupune această tehnică și de ce este recomandată?

Mindfulness-ul se referă la abilitatea de a trăi în prezent. Mâncatul de tip mindful, prin urmare, reprezintă aplicarea acestei abordări de tip conștient în acțiunea de a mânca. Cu alte cuvinte, tehnica se referă la orientarea conștientă a atenției spre acțiunea desfășurată, adică spre comportamentul alimentar și tot ceea ce presupune el. Sigur că aceasta este o abilitate care are nevoie de exersare pentru a putea fi aplicată cu succes și în ceea ce privește comportamentul alimentar. Este o tehnică recomandată în tratamentul mâncatului emoțional, tocmai pentru că permite orientarea atenției și, implicit, a energiei către acțiunea de a mânca într-un mod diferit de cel de tip mindless.

Cât de important este să cerem ajutor specializat atunci când ne confruntăm cu astfel de obiceiuri nocive? Cu siguranță sunt persoane care, fiind atât de prinse în acest mecanism al mâncatului emoțional, nu realizează chinul la care își supun organismul, cauza de unde pleacă tot acest proces distrugător fiind, iată, de ordin psihic, emoțional.

Aminteam la începutul interviului despre faptul că mâncatul emoțional declanșat de emoții negative este o primă etapă cauzatoare a altor tulburări de alimentație – mâncatul de tip compulsiv sau chiar bulimie. Iar alimentele ingerate atunci când ne hrănim emoțional pot declanșa disfuncționalități la nivelul organismului. Chiar și funcționarea creierului este afectată atunci când tindem să alegem alimente bazate pe făină albă, zahăr sau alimente prăjite. Pe de altă parte, abordarea în cadrul procesului psihoterapeutic a mâncatului emoțional este una specifică, elementele declanșatoare ale mâncatului emoțional fiind diferite. Recomandarea mea în privința solicitării ajutorului psihoterapeutic pentru mâncatul emoțional este pentru acele persoane care, chiar dacă știu exact ce au de făcut ca să mănânce mai sănătos sau să scadă în greutate, nu reușesc să-și mențină acest comportament pe termen lung. Pentru că aici pot exista elemente care țin de auto-control sau de reglare emoțională, sau chiar de atașament, de traumă, care nu pot fi rezolvate doar prin abordarea clasică, a combinațiilor alimentare specifice sau a unor anumite tipuri de diete.

Andreea Chirilă este psihoterapeut integrativ, terapeut relațional Imago, în curs de formare în psihotraumatologie. De asemenea, este doctor în Psihologie și are o certificare profesională obținută la Centrul pentru Studii în Nutriție. Totodată, a desfãşurat studii în domeniul psihonutriției, rezultatele acestora arătând îmbunătățirea calității vieții participanților și creșterea nivelului de conștientizare în ce privește propria responsabilitate pentru starea de bine.

Share on Facebook